Riduri(txt+pdf+epub+mobi电子书下载)


发布时间:2020-09-13 09:51:04

点击下载

作者:Vakulovski Mihail

出版社:Casa de Pariuri Literare

格式: AZW3, DOCX, EPUB, MOBI, PDF, TXT

Riduri

Riduri试读:

O poezie debordînd de vitalitate

Ceea ce te copleșește întîi și întîi în cazul poeziei lui Mihail Vakulovski este energia. Poezia sa degajă și răspîndește, prin toți porii, forță, robustețe, putere, vitalitate și încredere, încredere nu numai în ce spune, ci în rolul și în misiunea în general a poeziei și, în particular, a poeziei sale. Vigoarea poeziei sale te izbește imediat cum iei cunoștință de ea („dimineața te trezeau porumbeii care-ți băteau la“) și te însoțește pe tot parcursul lecturii. Dar aceasta nu este neapărat un produs al temelor și subiectelor pe care le abordează poetul, ci al atitudinii sale față de realitate, față de lume, față de individ („ne întorceam de la urșii din Răcădău / era atît de întuneric călcam melcii / unul după altul / unul după altul / și cu stîngul și imediat și cu dreptul / melcii plesneau în creier în gură în urechi / ne-a trecut calea un arici / de ce l-ai alungat / zici / trebuia să-l lași să-l privim / pînă ne săturăm / zici // iar a doua zi / ne-am dus să lăsăm niște ceasuri & bijuterii / la un magazin din «Orizont 3000»“).Într-o poezie în care „ți-a căzut toba de la mașină chiar / în fața unei gagici care de pe trotuar își tot arunca ochii împotriva pletelor de-a lungul șoselei“, această staționare forțată nu e pentru poet un declic pentru a se lăsa pradă disperării, ci e un mijloc pentru a descoperi oamenii și de-a se bucura de întîlnirile cu ei sau de a se amuza pe seama acestei situații. Și asemenea exemple de atitudine putem găsi cu carul în poezia sa. Nu întîmplător se spune că literatura ar fi influențată de firea scriitorului. În viața civilă, Mihail Vakulovski este un luptător, un om optimist, nu este un depresiv și un angoasat, nu este un boem deznădăjduit, ci este un om sigur că încurcăturile și obstacolele nu au cum să dureze și sînt trecătoare. În special aici eu aș căuta una dintre particularitățile poeziei sale, inclusiv cea cuprinsă între copertele acestei cărți, și aș defini-o ca pe o poezie a înfruntării / confruntării, o poezie a disputei, o poezie a luptei și în niciun caz a sleirii, deznădejdii, epuizării și resemnării.Nu știu dacă în toată poezia contemporană românească vom mai găsi un alt poet la fel de vitalist ca Mihail Vakulovski („văd tineri cu Che Guevara pe piept / tatuați cu Che Guevara / lideri politici cu Che Guevara pe tricouri, oligarhi cu Che Guevara pe portofel / cîntăreți Che Guevara / poeți Che Guevara / ce de Che Guevara…“). Vitalismul poeziei sale ia înfățișarea hedonismului, plăcerii, bucuriei, pe alocuri, dar nu numai („Bună di-mi-nea-ța! Bună di-mi-nea-ța!“, dimineața aveai ore era vineri“). Vita­lismul său mai înseamnă și afirmarea unei mari încrederi în capacitățile individului de a face față la fel de fel de încolțiri și capcane existențiale. Chiar și atunci cînd evocă moartea tatălui său, poezia sa nu încetează de a fi una vitalistă. Poemele în care vorbește despre moartea tatălui nu sînt un rezultat al debusolării, dezabuzării, plînsului, ci sînt expresia aceleiași uluitoare puteri de-a se încrede în om și de a vedea dincolo de aparențe („mă întorc din oraș / pe sub munte / admir zăpada / și mă gîndesc la tata“).Pînă și în poeziile unde vorbește despre suferință („în fiecare seară / geamurile de la spitalul județean / sînt luminate // toate-toate“), accentul îl pune pe geamuri, adică pe speranța că lucrurile se vor schimba în bine. În acest sens, este elocventă o poezie unde poetul spune: „bunică-ta, care n-avea dreptul să bea apă, / înainte de moarte, către soțul ei, / bunic-to: / dă-mi o cană de apă, nu-i lua în seamă pe ei, / o cană de apă // bunicul, care îi aduce, atunci, / apă / îl trimite, pe patul de moarte / pe unchiu-to după medicamente / apoi cere „Restul!“.Țin minte că, acum cîțiva ani, așteptam în gara din Trieste trenul spre București, cînd am simțit pironite asupra mea privirile acre ale unor bărboși vînjoși și inima mi s-a scurs în călcîie. În geantă aveam un volum de poezii de Mihail Vakulovski, pe care l-am scos și am început să-l citesc. Cînd, la un moment dat, mi-am ridicat ochii din carte, am descoperit o altă lume în jurul meu: oameni binevoitori, relaxați, veseli, pînă și bărboșii ăia zîmbeau între ei. Ei bine, acest sentiment al îndrăgirii lumii în care trăiesc îl am de fiecare dată cînd îi citesc poezia lui Mihail Vakulovski. O poezie debordînd de vitalitate.

Dumitru Crudu

riduri

timpul trece în favoarea noastrățipăla sportiveantrenorul echipei naționale de handbal femininda’ fetele știuahcît de convinse sînt fetelecătimpul trece împotriva lordar antrenorul știe că nu poți intra de două ori în același rîuși nu vrea să iasă din apăcere time out și țipă la elevele sale:Timpul trece în favoarea noastră!Timpul trece în favoarea noastră!timpul te trece de pe malul pe care scrie „viață“pe celălalt maldespre care știm căacolo sînt cei care nu mai există și cam atîtZile și nopțiîn fiecare dimineațătrecîn drum spre serviciupe strada Munciiîn fiecare searăgeamurile de la spitalul județeansînt luminatetoate-toatemai bine tuvăd tineri cu Che Guevara pe piepttatuați cu Che Guevaralideri politici cu Che Guevara pe tricourioligarhi cu Che Guevara pe portofelcîntăreți Che Guevarapoeți Che Guevarace de Che Guevaraveneam la lucru și un bătrîn aurolac dormea dussub o bancă din parcul de alăturiiar Che Guevara de pe tricoul lui îi veghea somnulîi liniștea viseleîi pregătea gînduri limpeziamintiri frumoase pline de viațăsperanțe mincinoasetineri tineri tineri cu Che Guevara în capChe Guevara care omora copiidecît Che mai bine Lenindecît Hitler mai bine Lenindecît Stalin mai bine Lenindecît Lenin mai bine Jim Morrisondecît Jim mai bine Jerrydecît Jerry mai bine Henry Millerdecît Henry mai bine uită-te în jurla părinții tăi la prietenii tăi la colegii tăila țara în care trăiești la orașul în care eștiuită-te în jurul tăuși gîndește-te la tinegîndește-te un pic mai mult la tinegîndește-te la tinec a r    m i n eîn drum spre casă exact de sfîntul pe careseara l-am sărbătorit și pînă dimineață ne-a unit atît de zgomotos„Bună di-mi-nea-ța! Bună di-mi-nea-ța!“, dimineața aveai ore era vineri (mîine-i iar vineri)ți-a căzut toba de la mașină chiarîn fața unei gagici care de pe trotuar își tot arunca ochii împotriva pletelor de-a lungul șoseleiastfel la început îmi era ușor să te recunosciar acum fiecare mașină îmi pare fără tobăiar nenea Toth bătrînul mecanic auto ți-a ținut sîmbăta trecută olecție despre importanța tobei pentru mașini„domnișooaara avocat“„da’ uleiul cînd ultima oară vi l-ați schimbat?“***Marina Vlady blonda de la Hollywoodcărîndu-l de pe scenă pe Vîsoțki (moi muj)căruia-i curge sînge din gurăbunică-ta, care n-avea dreptul să bea apă,înainte de moarte, către soțul ei,bunic-to:dă-mi o cană de apă, nu-i lua în seamă pe ei,o cană de apăbunicul, care îi aduce, atunci,apăîl trimite, pe patul de moarte,pe unchiu-to după medicamenteapoi cere „Restul!“inima lui Gagarinprimul om care a zburat în cosmos(habar n-aveți cît de frumos este Pămîntul de sus)făcînd… pîkla o vîrstă atît „de frumoasă“și tuc a r    m i n etrupul tău adie a benzină de cea mai înaltă calitateîn loc de cercei ai două bujii fermecateiar la gît un lanț de la motorîn gentuță – chei de toate mărimile șișurubelniță simplă și una franțuzeascăsîmbăta ai întîlnire cu bătrînul mecaniciar duminica îți pregătești mașinași ne simțim minunat unul lîngă altultoată săptămîna***Ați fost un gagicar? îl întreabă Dinescu peGică Petrescu:Să mă ierte Dumnezeu și Cezarina…zice maestruldar m-am ferit să nu mă-mbolnăvescși-și trage cîteva zeci de cruciCristi Popescu prăpădindu-sefoarte tînărcu tot cu ironiile lui finedespre vîrsta lui Gică„Gică“ e numai unu’zice Gică Popescugîndindu-se la cumnatul său Gică Hagi…și la elDați drumu’ la muzicăN-am nici un planzice GicăFiți sănătoșizice Gicăcă eu am avut o găurică aicifoarte micădarCel mai mare doctor e Dumnezeu„Ochii văd inima cere…“ (muzica – Gică, versuri – Cezarina)c a r    m i n e„n-am să mai întîrzii la servici“spui dimineațaîn fiecare dimineață, după o noapte așa cum e„gata, de mîine ne culcăm la 1“ zicide mîine ne culcăm la 1, dragoste(în pijamale)ne trezim la 7 ne bem cuminței ceaiul(cafeaua-i nocivă…)cu pîine și ciocolatămergem la serviciu și-i salutăm respectuos petoți angajații „și colaboratorii“ (și pe doamna Orban)apoi muncim toată ziuafără să facem glume pe seamapoetului patron pentru care muncim(și nici măcar pe seama Andreei)nu ne gîndim (dar deloc) la prezentla realitate șila țara în care trăim(„cel mai mare handicap al meu e că m-am născut român“ – Viorel)nu mai cumpărăm ziarul cu anunțuri publicitare (locuri de muncă)și sîntem mulțumiți de salariu (fericiți!)și de viitorul atît de luminosde mîine, dragoste, nu te mai iubesc***bei o cafea și scrii o poeziea zis poetul Daniel Pișcuși după o poezie vin altele a zis Pișcunu mai scrisesem de jumătate de an a zis Pișcuși noaptea trecută am băut cafea și am scris a zis Pișcunu mai beau cafea din aia a zis Pișcucafeaua aia mă deprimă a zisc a r    m i n eam aruncat în botul casului tău panasoniccaseta din vara lui 1999 cîndnu ne cunoșteam nu ne știam neîntretăiaserăm de cîteva ori pe roșu pe galben„țin minte ca azi cum am făcut cunoștință“ ziceai ieri„și unde“ țin minte în ce erai îmbrăcatăun costum cu linii verzi sobrăgrăbită și tristă ușor obosită darenergică și supăratăe o casetă pe care scrie „ultima vară“ șipe care am imprimat-o de la „FM Dostoievski“ cîntec cu cîntecîn camera mea din casa părinților meiAkvarium CIAIF Metallica Țoi Celentano VVRed Hot Chili Peppers Z&Z Sepulturamelodioare care încep să-ți placăuna cîte una ai trecut la blugi și la rockdar tot nu vrei să-ți iau 6 cercei caresă-ți găurească cu dragoste urechea pînă susnu prea pricepi cum o palmă în cap poatefi „cu dragoste“ și „pur și simplu“iar dimineața „pa“ ziciși-mi dai un pupic („te pupăcesc“) pebuzele care n-au cum să se obișnuiascăc a r    m i n ee vinerea mare și mă iubești ca pe aproapele tăunu mănînci nici măcar iaurt cu pulpă de fructeai închis ușa plecat la serviciu Björk a ispitit un crocodil mîngîieșarpele dinspre burtă și se duce cu plutarămîn valuri verzi și asta trebuie să însemne căvideoclipul s-a terminat cu binechiar dacă noaptea asta ai visat căte plimbai în rochie de mireasă pemalul mării și strîngeaiscoici iar dimineața uite cît de creștinește ne-am iubitc a r    m i n edragostea mea de 27 de anite iubesc chiar așa plecată acasă în ajun de Crăciunîn familie părinți bunici mătuși frate verișori colegi de clasă măhăleni etcetera mîncînd cabanos mici și dulciuri discutînd despre cine a mai murit la voi în„sat“ cine s-a mai însurat cine cu cine cine pe cine de cînd de ce oare și cum dracu’răspunzînd la tot felul de (aceleași) întrebări da’ ce lucrează de unde-i cum v-ați întîlnit te ajută te iubește ce profesie au părinții e mai înalt decît tine asta fiindcă ești înaltă zveltă frumoasăhotărîtă de treabă și buunădragostea mea de 27 de anicare mîine de dimineață vei apăsa pe accelerator din toată puterea piciorului tău drepttot atît de fain ca șistîng drept stîng dreptstîngulce bine că nu mă va trezi deșteptătorul casetofonul radioul colindătorii președintele țării primarul patronul secretara lui sau telefonul (l-am scos iarăși din priză)ci tu dragostea mea de 27 de anicînd ți-am zis asta (eram pe-o creastă de munte alaltăieri noapte înainte de-a pleca)cînd ți-am zisdragostea mea de 27 de ani„mă iubești de 27 de ani?“ – ai zis – „dragostea mea de 29 de ani“ai zis30abia împlinisem 30exact de cîteva ore făcusem treizeci de ani șica și la 26cuțitul a ricoșat din nucă și a intrat directpe linia fericirii (de-a lungu’) colț cu Saturn(am citit într-o carte de-a tatălui)nu știu să citesc în steleși nici măcar în noriîn schimb dacă vrea cineva să ghicească-n cafeasă ghicească-n cafeaua meanu știu ce-o fi însemnînd „Saturn“despre fericire vorbim mai tîrziuimaginează-țică dimineața te trezești de la aroma din cana de cafeade pe măsuța de lîngă patul tău de 3 metri pe 3 din care abia s-a ridicatfemeia care ți-a adus cafeaua, de fiecare dată iubirea vieții taleîn camera vecină copiii citesc ultima carte răcnet și se joacă de-a mama și tatamama și tata sînt mîndri de tine și abia așteaptă să le faci o vizităte duci cu plăcere la serviciul care ți-e hobby te întîlnești cu prieteniiși discuți despre muzică fotbal literatură artă și despre filme și desprecălătorii și abia aștepți să te întorci acasăla casa ta faină din centrul istoric al orașuluișițara în care m-am născut ca muzica pe care o ascultcînd eram mic(și-mi plăcea noaptea ca și acumdar atunci TREBUIA să te culci)mă gîndeam c-o să mă fac șofer de KAMAZsă apăs pe gaznoapte de noaptecu muzica mea în spatepe drumurile interminabile ale URSSdrumurile țării în care m-am născutea a dispărut iar euîncă-i ascultmuzica

试读结束[说明:试读内容隐藏了图片]

下载完整电子书


相关推荐

最新文章


© 2020 txtepub下载