中国古代寓言(汉罗对照)(txt+pdf+epub+mobi电子书下载)

作者：徐文德

出版社：中国国际广播出版社

格式: AZW3, DOCX, EPUB, MOBI, PDF, TXT

中国古代寓言(汉罗对照)试读：

译者简介

汉罗对照本：《中国古词精品》（与埃米尔·米拉索瓦合作），《中国唐诗集》、《毛泽东诗词》、《诗经》、《老子道德经》、《论语》、《中国古代寓言》、《中国历代笑话》，中国国际广播出版社，2015—2016年。

1989年6月应邀赴罗参加罗马尼亚大诗人爱明内斯库逝世100周年纪念活动，获罗马尼亚作家协会颁发的“爱明内斯库奖状”。2000年值爱明内斯库诞辰150周年之际，获由时任罗马尼亚总统埃

米尔·康斯坦丁内斯库颁发和签署的“爱明内斯库诞辰150周年纪念奖章”及证书。2009年10月5日获罗马尼亚外交部为庆祝罗中建交60周年而颁发的“杰出贡献奖状”。

Notă biografică

Xu Wende s-a născut în 1934 la Shanghai. A făcut studii de limba engleză la Institutul de Limbi Străine din Beijing (1951—1953) şi de limba română la Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti(1953—1956). A fost funcţionar şi apoi ataşat la Ambasada Chinei de la Bucureşti (1956—1964 şi 1965—1967) şi la Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Populare Chineze (1964—1965 şi 1967—1968). A lucrat (1968—1996) la Secţia de limba română a postului Radio China Internaţional, unde între 1973 şi 1986 a activat ca şef al secţiei.

Volume de traduceri: Culegere de poezii, Eminescu, Editura Yiwen,Shanghai, 1981 (în colaborare); Supă de ginseng, povestiri umoristice chineze, Editura pentru turism, Bucureşti, 1990 (în colaborare cu Lia-Maria·Andreiţă, Ion Andreiţă); Comoara înţelepciunii şi alte tâlcuri din China antică, Editura Paco, Bucureşti, 1993 (în colaborare cu Elvira Ivaşcu); Anecdote clasice chineze şi volumul de versuri Cauza frumuseţii—15 poeţi chinezi contemparani, Editura Rawex Roms,Bucuresţi, 2015 (în colaborare cu Lia-Maria·Andreiţă, Ion Andreiţă)

Volume de traduceri bilingve: Giuvaere din lirica chineză clasică(în colaborare cu Emil Mirasova), Poezia din dinastia Tang, Poezia de Mao Zedong, Cartea cântecelor, Cartea despre Dao şi virtute de Laozi,Analectele lui Confucius, Fabula din China antică şi Povestiri hazlii din toate epocile Chinei, Editura Radio China Internaţional, 2015—2016.

În iunie 1989 a fost invitat în România cu ocazia centenarului morţii lui Eminescu. Cu acest prilej Uniunea Scriitorilor din România i-a decernat Diploma Eminescu pentru contribuţia adusă la cunoaşterea în China a operei şi personalităţii poetului român. În 2000, cu ocazia aniversării a 150 ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, preşedintele României, Emil Constantinescu, i-a conferit medalia comemorativă „150 ani de la naşterea lui Mihai Eminescu”.

La 5 octombrie 2009, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre Republica Populară Chineză şi România, a primit Diploma de Excelenţă, acordată de Ministerul Afacerilor Externe al României, în semn de recunoaştere şi preţuire a contribuţiei aduse la dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi colaborare româno-chineze.

译者的话

谈到寓言，我认为首先要弄清楚这个词是什么意思。根据《辞海》（上海辞书出版社，2009年第六版），寓言被定义为“一种文学体裁。它以散文或韵文的形式，讲述带有劝谕或讽刺意味的故事。结构大多短小，主人公多为动物，也可以是人或非生物。主体用意在惩恶扬善，多充满智慧哲理。素材多来源于民间传说。西方文学中著名的寓言有古希腊的《伊索寓言》等。中国春秋战国时期已盛行寓言，有不少保留在《庄子》、《韩非子》等著作中。”

这个定义指出了寓言的两个特点：它不但具备劝谕、讽刺的功能，而且是一种有故事情节的文学作品。

在我国几千年的文学宝库里，存在不少精彩的寓言。这些寓言是古代文学家、史学家、哲学家的心血结晶。他们在阐述某个论点时，为了加强说服力，都喜欢用一些小故事来作例证，这样就陆续形成了许许多多颇有风趣的寓言。

本选集名为《中国古代寓言》，所收录的是先秦至西汉的寓言，也就是中国最早期的寓言。先秦（特别是战国）时代在中国寓言发展史上占有光辉的一页。

先秦的寓言是时代的产物。战国时期，寓言的数量颇丰，这主要是由当时百家争鸣的局面造成的。在这个时期，诸侯纷争，战事频仍，社会动荡，人民处于水深火热之中。

在春秋战国时期，各种学派异彩纷呈，诸子百家人才辈出。诸子周游列国，宣扬自己的学说。为了得到各国君主的支持，必须想方设法说服他们。于是寓言就成为他们游说的一种有力武器。用故事的形式来阐明自己的观点，总比直截了当的陈述有效得多，同时这也是一种安全的做法。因为诸子面对的是喜怒无常的君主；如果随便进言，很容易招惹祸患。所以他们需要极高超的寓言技巧，才能达到游说的目的。因此，运用言简意赅的寓言，是十分自然的事。

到了秦汉，政治局势跟先秦时代截然不同。这时期的寓言也就相应地减少了。秦始皇焚书坑儒和汉朝崇尚儒术的政策侧重钳制人民的言论自由。

一般来说，寓言里的主角大多数是动物。但就中国的寓言而言，当然有用动物作主角的，但也有不少和人世间的事情有关，有时还借用历史人物来增添故事的趣味。此外，我国古代寓言也包含神话色彩，《愚公移山》就是一个著名的例子。

中国古代寓言丰富了中国的语言。寓言简洁、精练的语言形式形成了汉语不可分割的一部分。即使当今中国的学校课本也选录了不少寓言，例如《守株待兔》《杞人忧天》《画蛇添足》，等等，都是流传极广的故事。

本书收录的中国古代寓言是按时代先后编排的。希望爱好中国古典文学的罗马尼亚读者能从中对中国寓言的发展史有所了解，也希望这个译本成为一本值得他们关注的读物。徐文德

Cuvânt al traducătorului

Vorbind de fabule, socot că se cuvine să pornim de la noţiunea cuvântului fabulă. În Dicţionarul (Cihai), ediţie a 6-a, publicat în august anului 2009, sub egida prestigioasei comisii de editare a Editurii de Dicţionare din Shanghai, fabula e definită, „un gen de literatură sub formula unor povestiri alegorice în proză sau în versuri, cu o structură scurtă şi concisă, cu un caracter moralizator şi cu un înţeles satiric.Scopul temei lor este de a sancţiona răul şi a încuraja binele. Fabulele sunt povestiri pline de înţelepciune şi cu o tentă filosofică. Materia primă provine adesea din legendele populare. În literatura apuseană, fabula excelează în Grecia antică prin scrisul lui Esop. În antichitatea Chinei,fabula a ajuns să strălucească în perioadele Primăverii şi Toamnei(770— 476 î.e.n.) şi a Statelor Combatante (475 — 221 î.e.n.). Nu puţine piese se găsesc păstrate în scrierile unor gânditori şi filosofi cum sunt Zhuangzi şi Hanfeizi etc.”

Definiţia de mai sus a arătat două trăsături caracteristice ale fabulei,şi anume, ea are o funcţie moralizatoare şi alegorică şi constituie un ansamblu de episoade care alcătuiesc acţiunea unor opere literare.

În tezaurul multimilenar al literaturii clasice chineze există un mare număr de fabule spectaculoase. Ele reprezintă rodul trudei mintale a literaţilor, istoricilor şi filosofilor din China antică. Pentru a consolida puterea de convingere, călătorind prin diferite ţări în căutare de sprijin pentru un anumit argument, autorilor de fabule le plăcea să folosească unele povestioare ca mijloc de prezentare a argumentelor în susţinerea unor teze prin fabule hazlii. În felul acesta s-au format diverse şcoli de gândire, ţinând fiecare să-şi propage şi să-şi impună ideile filosofice şi sociale.Astfel s-au ivit de-a lungul anilor o mulţime de fabule pline de haz.

În prezenta culegere intitulată „Fabula din China antică”, sunt selectate fabule din epoca cuprinsă între perioada premergătoare 1Imperiului Qinşi dinastiile Han de Vest (206 i.e.n—25 e.n.) şi Han de Est (25—220) şi ele constituie primele fabule apărute în istoria Chinei. Perioada premergătoare Imperiului Qin, şi în special Era Statelor Combatante, era o epocă de înflorire pentru fabula chineză clasică.

Fabulele din epoca de dinaintea Imperiului Qin erau un produs al timpurilor. În perioada Statelor Combatante, a apărut o abundenţă de fabule, datorită faptului că s-a format atunci în istoria Chinei fericita situaţie de întrecere a o sută de şcoli. În acea perioadă, statele ducale mai mici formate prin divizarea fostului stat unitar Zhou, se războiau în permanenţă între ele. Societatea era măcinată de frământări puternice, iar oamenii de rând erau pierduţi în mizerie cruntă.

În perioada Primăverii şi Toamnei şi în cea a Statelor Combatante, cu numeroase curente, s-au ivit o sută de şcoli de gândire, care au dat naştere la o mare pleiadă de literaţi. Călătorind prin diferite state, exponenţii lor susţineau propriile lor doctrine. Pentru a-şi câştiga sprijinul din partea suveranilor din diverse ţări, aceştia s-au străduit în fel şi chip să susţină ideile lor de guvernare şi de reformă în faţa cârmuitorilor. Fabulele erau adesea folosite ca o armă puternică. Prezentarea argumentelor lor sub formă de istorioare se dovedea totdeauna mai eficace decât expunerea lor fără înconjur, aceasta fiind totodată o practică fără riscul vieţii. Cei care trebuiau convinşi şi câştigaţi pentru cauză erau atunci monarhii care se înfuriau uşor când erau contrazişi sau când li se aduceau critici. Rostite direct, argumentele puteau lesne atrage asupra lor o nenorocire. De aceea,aceşti exponenţi trebuiau să fie tare pricepuţi în tehnica vorbirii, astfel încât argumentele lor bine ticluite să se poată impune de la sine. Aşadar folosirea fabulelor concise era întru totul un lucru firesc.

În perioada Qin-Han însă a survenit o situaţie politică cu totul diferit de cea din epoca premergătoare Imperiului Qin. Prin urmare, în această perioadă s-a redus în mod corespunzător şi numărul de fabule. Pentru a-şi consolida puterea, primul împărat al Qinului a luat măsuri pertinente în consens cu mersul istoriei, poruncind totodată arbitrar „arderea cărţilor şi îngroparea învăţaţilor”, şi această politică reacţionară şi reprobabilă accentua în mod special suprimarea libertăţii cuvântului.

În planul analogic al fabulei, reprezentările ţin în general de lumea animalelor. Dar în fabula chineză clasică, pe lângă reprezentările alegorice din lumea animalelor, ea are şi legătură cu întâmplările din lumea umană şi uneori apelează chiar la personaje istorice pentru ca povestirile să aibă un mai mare gust artistic. În afară de aceasta, fabula din China veche are şi o tentă legendară, un exemplu renumit în această privinţă fiind Yugong yishan (Bătrânul prostănac mută munţii).

Fabula din China antică a contribuit la îmbogăţirea limbii chineze.Limbajul ei viu şi concis a devenit o parte inseparabilă a limbii chineze.Multe povestiri populare precum „Stând lângă butuc”, „Omul muncit de frică” şi „Lăudărosul pierde folosul” sunt incluse şi astăzi în manualele şcolare, ele bucurându-se de o largă răspândire în popor.

Prezentarea fabulelor selectate în acest volum s-a făcut după criteriul cronologic. Sperăm că cititorii noştri iubitori de literatura chineză clasică vor cunoaşte astfel, într-o oarecare măsură, istoria dezvoltării fabulei chineze, şi totodată ca acest volum de traduceri să devină o carte vrednică de atenţia lor.Xu Wende

孟 子Mencius

Mengzi — carte scrisă de Mencius, numele latinizat al lui Meng Zi (circa 372—289 î.e.n.), gânditor, om politic şi pedagog din perioada Statelor Combatante, continuator al lui Confucius(Kong Zi sau Kong Fu Zi). El şi discipolii săi s-au pronunţat pentru aplicarea unei „politici de mărinimie” şi împotriva tiraniei.Doctrina sa a exercitat o puternică influenţă asupra confucianiştilor de mai târziu.

Cartea care îi poartă numele cuprindea 11 capitole, din care 7 s-au păstrat până în zilele noastre. În ele sunt consemnate concepţiile politice, pedagogice, filosofice şi etice ale lui Mencius şi ale discipolilor săi.

(1)五十步笑百步

梁惠王曰：“寡人之于国也，尽心焉耳矣。河内凶，则移其民于河东，移其粟于河内；河东凶亦然。察邻国之政，无如寡人之用心者。邻国之民不加少，寡人之民不加多，何也？”

孟子对曰：“王好战，请以战喻。填然鼓之，兵刃既接，弃甲曳兵而走。或百步而后止，或五十步而后止。以五十步笑百步，则何如？”

曰：“不可，直不如百步耳，是亦走也。”

曰：“王如知此，则无望民之多于邻国也。”《孟子·梁惠王上》

(1) Râde ciobul de oală spartă

—Am pus tot sufletul pentru cârmuirea ţării mele, spuse regele Hui al statului Liang. Când recolta e slabă în partea de miazănoapte a Râului Galben, la Henei, mut norodul de acolo în partea de răsărit, la Hedong, iar grânele din Hedong le mut la Henei. Când recolta e proastă în Hedong şi tot aşa voi face mereu. După câte ştiu, niciunul din domnitorii ţărilor vecine nu mă întrece în asemenea chibzuieli. Atunci, spune-mi tu, prea înţeleptule Mencius,cum se face că în vremea asta, numărul norodului din vecini nu scade, iar numărul supuşilor mei nu sporeşte?

— Întrucât, Înălţimea Voastră, sunteţi atât de priceput în a purta bătălii, mă voi folosi de o întâmplare ce s-ar petrece pe câmpul de război, îi răspunse Mencius. Să presupunem aşadar că tobele ar începe să bată şi armele ar zăngăni. Şi în astă larmă asurzitoare,unii din oşteni, în loc să ţină piept vrăjmaşilor, ar da bir cu fugiţii,târând şi paloşele după ei. Dintre aceştia, unii se opresc din goană după o sută de paşi, iar alţii, după numai cincizeci. Şi atunci...

— Ei, şi atunci?

— Cei care fugiseră mai puţin, încep să râdă de primii, ce fugiseră mai mult.

— Asta n-ar fi cu dreptate, pentru că şi unii şi alţii au părăsit câmpul bătăliei.

— Apoi, Măria Ta, dacă pricepurăţi astfel înţelesul, atunci nu mai trageţi nădejde că veţi avea mai mulţi supuşi decât vecinii de hotar.Mencius

(2)揠苗助长

宋人有悯其苗之不长而揠之者，芒芒然归，谓其人曰：“今日病矣！予助苗长矣！” 其子趋而往视之，苗则槁矣。《孟子·公孙丑上》

(2) O mână de ajutor răsadurilor

Un om din statul Song era muncit de gândul că răsadurile de pe holda lui creşteau prea încet. Puse mâna şi trase, pe rând, de ele în sus, şi se întoarse acasă sleit de puteri.

— Nu mai pot de oboseală pe ziua de azi, le spuse celor deacasă, le-am dat o mână de ajutor răsadurilor să crească.

Băiatul lui alergă la holdă şi văzu că toate răsadurile se veştejiseră.Mencius

(3)月攘一鸡

今有人日攘邻之鸡者，或告之曰：“是非君子之道。”曰：“请损之，月攘一鸡，以待来年然后已。”

如知其非义，斯速已矣，何待来年？《孟子·滕文公下》

(3) O dată pe lună

Să vă spun una şi despre omul care zi de zi fura câte un pui de găină de la vecinul său.

— Nu se cade ca un om cinstit să se poarte astfel, i-a zis cineva.

— Bine, a răspuns cel cu pricina, atunci am să reduc numărul şi voi fura câte un pui pe lună, iar în anul care vine n-oi mai fura deloc.

Cel care-l mustra nu şi-a mai răcit gura să-i spună că, de vreme ce îşi recunoştea nedreptatea, nu mai era loc de târguială, trebuie să se îndrepte cât mai grabnic. De ce să mai aştepte un an?Mencius

(4)齐人妻妾

齐人有一妻一妾而处室者。其良人出，则必餍酒肉而后反。其妻问所与饮食者，则尽富贵也。其妻告其妾曰：“良人出，则必餍酒肉而后反；问其与饮食者，尽富贵也，而未尝有显者来，吾将　　良人之所之也。”

蚤起，施从良人之所之，遍国中无与立谈者。卒之东郭墦间，之祭者乞其余；不足，又顾而之他。此其为餍足之道也。

其妻归，告其妾，曰：“良人者，所仰望而终身也，今若此！”与其妾讪其良人，而相泣于中庭，而良人未知之也，施施从外来，骄其妻妾。

由君子观之，则人之所以求富贵利达者，其妻妾不羞也，而不相泣者，几希矣。《孟子·离娄下》

(4) Un soţ neruşinat

Un om din ţara Qi avea o nevastă şi o concubină şi trăiau tustrei laolaltă, în aceeaşi odaie. De câte ori pleca omul de acasă, se întorcea bine mâncat şi bine băut. Când nevasta îl întrebă ce fel de oameni sunt cei ce l-au ospătat cu bucate şi vin, el răspunse că toţi erau bogătaşi, oameni din cei mai avuţi.

Nevasta i-a spus ţiitoarei.

— De fiecare dată când bărbatul nostru pleacă de acasă, se întoarce ghiftuit de mâncare şi de vin. L-am întrebat pe socoteala cui îşi îndestulează el pântecul şi mi-a zis că toţi sunt oameni cu dare de mână. Or la noi în casă n-a pus piciorul niciodată asemenea neam de oameni. M-oi furişa pe urmele lui, când va pleca iar, să văd unde se duce.

Într-o zi se sculă ea dis-de-dimineaţă, îl urmări îndeaproape.Şi cât a ţinut drumul în lungul oraşului, nimeni nu s-a oprit să stea cu el de vorbă. S-a dus aţă la cimitirul din suburbiile de la răsărit.Şi acolo începu să cerşească înfruptându-se din mâncarea adusă de oameni jertfă în faţa mormintelor strămoşilor. Dacă nu se îndestula într-un loc, dădea târcoale altor morminte. Şi aşa a ajuns umflat de bucate şi de vin.

Nevasta se întoarse acasă şi-i povesti ţiitoarei tot ce văzuse cu ochii ei şi apoi îi zise:

— Iată în cel hal s-a umilit soţul nostru pe care-l socoteam stâlpul casei şi toiagul bătrâneţelor noastre.

Şi după ce îşi bătuseră joc de omul lor, coborâră în ogradă şi începură amândouă să plângă.

La întoarcerea acasă, bărbatul, neştiind nimic de cele aflate despre el, se împăună iar în faţa nevestei şi a ţiitoarei.

În viziunea oamenilor cinstiţi, cât despre ticăloşiile şi umilinţele de pe urma cărora ajungi uneori să te lăfăi în bogăţii şi onoruri, nu puţini ar fi cei ale căror neveste şi ibovnice ar trebui să plângă şi ele de ruşine.Mencius

Zhuangzi (circa 369—286 î.e.n.), cunoscut şi sub numele de Zhuang Zhou, originar din Meng (azi oraşul Shangqiu, provincia Henan), filosof chinez din perioada Statelor Combatante. Zhuangzi a preluat şi a dezvoltat gândirea lui Laozi (571—472 î.e.n.).El sublinia apariţia şi dispariţia de la sine a lucrurilor şi nega dominaţia zeilor. El vedea totul „în mişcare şi deci în schimbare, în transformare, o dată cu trecerea timpului”, dar neglija stabilitatea şi deosebirea calitativă a lucrurilor.

Dintre cele 52 de capitole cuprinse în cartea Zhuangzi,scrisă de el şi de discipolii săi, s-au păstrat până astăzi un număr de 33. Realizările literare ale filosofului Zhuangzi prind viaţă datorită stilului său original, încărcat de romantism, a realismului descrierilor sale, prin numeroasele fabule explicative de o mare varietate tematică şi printr-un limbaj plăcut şi accesibil, toate acestea conturând o operă ce se constituie într-o adevărată comoară a prozei clasice chineze.

庄 子Zhuangzi

(5)丑女效颦

西施病心而颦其里，其里之丑人见而美之，归亦捧心而颦其里。其里之富人见之，坚闭门而不出；贫人见之，挈妻子而去之走。彼知颦美，而不知颦之所以美。《庄子外篇·天运》

(5) Manieră afectată

Xi Shi era cunoscută pentru frumuseţea ei, dar suferea de boală de inimă, aşa că îşi acoperea pieptul cu mâinile şi avea pe faţa-i o încruntare dureroasă când umbla în oraş.

O vecină de-a ei, urâtă foc, o văzu pe Xi Shi umblând cu atâta eleganţă. De aceea, când se întorcea acasă, îşi puse şi ea mâinile pe piept, cu sprâncenele încruntate.

Dar, vai, bogătaşii prin apropriere îi trânteau înaltele porţi în nas, nu le mai venind chef de a ieşi în oraş; iar cei nevoiaşi îşi strângeau nevestele şi copiii pe lângă ei, ţinându-se departe de ea.

Biata fată urâtă ştia doar că, încruntându-şi sprâncenele, Xi Shi arăta şi mai frumoasă, fără să ştie din ce pricină.Zhuangzi

(6)坎井之蛙

子独不闻夫坎井之蛙乎？谓东海之鳖曰：“吾乐与！出跳梁乎井干之上；入休乎缺甃之崖。赴水则接腋持颐，蹶泥则没足灭跗。还虷、蟹与蝌蚪，莫吾能若也。且夫擅一壑之水，而跨跱坎井之乐，此亦至矣！夫子奚不时来入观乎？”

东海之鳖左足未入而右膝已絷矣。于是逡巡而却，告之海，曰：“夫千里之远不足以举其大，千仞之高不足以极其深。禹之时，十年九潦，而水弗为加益；汤之时，八年七旱，而崖不为加损。夫不为顷久推移，不以多少进退者，此亦东海之大乐也。”

于是，坎井之蛙闻之，适适然惊，规规然自失也。《庄子外篇·秋水》

(6) Broasca într-o fântână nu prea adâncă

N-ai auzit de broasca dintr-o fântână nu prea adâncă. Întâlni o broască ţestoasă de la Marea de Răsărit şi, de cum o văzu, îi zise:

— Eu mă simt tare fericită! Când plec de acasă n-am decât să fac un salt pe cumpăna de la gura fântânii. Când mă întorc acasă,mă odihnesc în scobituri de pe zidul spart al fântânii. Dacă sar în apă, nu mă ud decât până la subţiori, iar bărbia îmi rămâne afară.Dacă o iau primprejur, dau de glod. Dacă mă uit în preajmă, viermii crabii şi mormolocii foiesc încoace şi încolo şi niciunul nu se poate asemui cu mine. Ba mai mult, sunt stăpâna acestei fântâni lăsate baltă şi mă simt foarte fericită în fântâna mea nu prea adâncă şi asta-i de asemenea o fericire supremă! Şi v-aş ruga, dragă prietenă,să veniţi din când în când pe aici să-mi cinstiţi casa.

Înainte ca broasca ţestoasă de mare să-şi poată vârî piciorul stâng în fântâna nu prea adâncă, genunchiul ei drept şi rămase înţepenit între pietre. Atunci a şovăit şi s-a retras, începând să-i povestească ea, broaştei din fântână, despre Marea de Răsărit.

— Nici măcar o depărtare de o mie de li nu-ţi poate da o idee cât de lată poate fi marea, şi nicio înălţime de o mie de ren1nu-ţi poate spune nimic când e vorba de adâncimea ei. În vremea regelui Yu din dinastia Xia, în nouă ani din zece, bântuiau acolo viiturile şi totuşi apele mării n-au crescut. Apoi pe timpul regelui Tang din dinastia Shang, în şapte ani din opt, ne uscau secetele. Marea nu se schimbă o dată cu trecerea timpului şi apele nu se împuţinează şi nici nu se umflă după numărul şi puterea ploilor ce cad. Nu se află pe lume loc mai fericit decât Marea mea de Răsărit.

La auzul acestor spuse, broasca din fântâna nu prea adâncă fu atât de uimită, că nu putu să nu-şi dea seama cât de măruntă era lumea ei, şi se simţi din cale-afară de stânjenită.Zhuangzi

(7)鹓鶵腐鼠

惠子相梁，庄子往见之。或谓惠子曰：“庄子来，欲代子相。”于是惠子恐，搜于国中三日三夜。

庄子往见之，曰：“南方有鸟，其名为鹓鶵，子知之乎？夫鹓鶵发于南海，而飞于北海；非梧桐不止，非练实不食，非醴泉不饮。于是, 鸱得腐鼠，鹓鶵过之，仰而视之, 曰：‘吓！’今子欲以子之梁国而吓我邪？”《庄子外篇·秋水》

(7) Pasărea fenix şi bufniţa

Huizi ajunse prim dregător în ţara Liang. Zhuangzi se duse să-i facă o vizită. Careva îi zise lui Huizi.

— Zhuangzi e pe-aproape. A venit să-ţi ia locul!

Temându-se, Huizi l-a căutat pe Zhuangzi timp de trei zile şi trei nopţi. Zhuangzi se duse să-l vadă, şi astfel îi zise:

— Aţi auzit de acea pasăre fenix care trăieşte în părţile Sudului?Pasărea aceea se porneşte de la Marea de Miazăzi şi zboară spre Marea de Miazănoapte. De coborât nu coboară decât pe platani. De mâncat mănâncă doar roadele bambusului, iar setea şi-o astâmpără cu apă dulce de izvor. În clipa aceasta văzu o bufniţă cu-n şobolan putred în gheare. Nici nu se gândi să se oprească, ci zbură mai departe. Dar bufniţa, ridicându-şi capul, ţipă cu furie:

— Hâş, pleacă de aici!

Şi Zhuangzi, isprăvindu-şi povestea, întrebă calm:

— Doriţi cumva, ajuns prim dregător, să vă folosiţi de putere şi să mă goniţi?Zhuangzi

(8)鲁侯养鸟

昔者海鸟止于鲁郊，鲁侯御而觞之于庙。奏《九韶》以为乐，具太牢以为膳。

鸟乃眩视忧悲，不敢食一脔，不敢饮一杯，三日而死。

此以己养养鸟也，非以鸟养养鸟也。《庄子外篇·至乐》

(8) Bunătăţile omului — otrava păsării

A fost odată o fantastică pasăre de mare coborî din văzduh în suburbiile cetăţii de scaun a statului Lu. Aflând de această întâmplare, ducele statului Lu însoţi pasărea, cu tot alaiul, până în faţa măreţului templu al străbunilor săi. Porunci apoi să se cânte în cinstea ei, şi oda antică Jiushao, care putea fi auzită doar la marile sărbători. Totodată, la picioarele păsării fabuloase se aşternură cele mai gustoase bucate din carnea vitelor, porcilor şi mieilor, care se ofereau ca jertfe cu ocazia importantelor evenimente.

Ameţită de atâtea onoruri şi bunătăţi, pasărea stătu ca ţintuită locului, necutezând să se atingă nici măcar de o fărâmă din cele aflate sub ochii ei, aşa că, lihnită de foame, după trei zile se prăpădi.Zhuangzi

(9)养斗鸡

纪渻子为王养斗鸡。

十日而问：“鸡已乎？”曰：“未也，方虚骄而恃气。”

十日又问，曰：“未也，犹应响影。”

十日又问，曰：“未也，犹疾视而盛气。”

试读结束[说明：试读内容隐藏了图片]

下载完整电子书