作者：Janet B. Pascal
出版社：Pandora M
格式: AZW3, DOCX, EPUB, MOBI, PDF, TXT
Cine a fost Isaac Newton?试读：
Cine a fost Isaac Newton
?Ilustrații de Tim FoleyTraducere din engleză deCamelia GhiocPandora M2015Who Was Isaac Newton?Janet B. PascalIlustrații interior de Tim FoleyIlustrații copertă de Nancy HarrisonText copyright © 2014 by Janet B. PascalIllustrations copyright © 2014 by Tim FoleyCover illustration copyright © 2014 by Nancy HarrisonAll rights reserved including the right of reproduction in whole or in part in any form.Prezenta ediție s-a publicat prin acord cu Grosset & Dunlap, imprint alPenguin Young Readers Group, divizie a Penguin Random House LLC.Copyright © Pandora M, 2015pentru prezenta edițieC.P. 27-0490, BucureștiTel./Fax: +4 021 300 60 90W: pandoram.roPandora M face parte din Grupul Editorial TreiISBN ePUB: 978-606-8780-24-5ISBN PDF: 978-606-8780-25-2ISBN Print: 978-973-1989-94-5Editori: Magdalena Mărculescu Silviu Dragomir, Vasile Dem. ZamfirescuFondator: Ion Mărculescu, 1994Redactor: Domnica DrumeaDirector producție: Cristian Claudiu CobanDTP: Florin ParaschivCorectură: Elena Bițu, Dușa UdreaAceastă carte în format digital (e-book) este protejată prin copyright și este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parțială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziția publică, inclusiv prin internet sau prin rețele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informației, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sau comercializarea sub orice formă, precum și alte fapte similare săvârșite fără permisiunea scrisă a deținătorului copyrightului reprezintă o încălcare a legislației cu privire la protecția proprietății intelectuale și se pedepsește penal și/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.Lectura digitală protejează mediulVersiune digitală realizată de elefant.roDomnului profesor Owen Gingerich,a cărui demonstrație a Legii a treia a lui Newtonn-o voi uita niciodată — JPBCine a fost Isaac Newton?În 1665, întreaga Anglie a fost cuprinsă de o boală cumplită numită ciumă. Umflături uriașe apăreau pe tot corpul și în acele locuri pielea oamenilor se înnegrea. Nu exista tratament. Majoritatea celor care s-au îmbolnăvit de ciumă au avut parte de o moarte rapidă și dureroasă. Orice loc foarte populat era periculos, pentru că ciuma se lua foarte ușor de la o persoană la alta. Nimeni nu știa care era cauza bolii și nici cum să se protejeze împotriva ei. Nu erai în siguranță decât dacă te duceai la țară, unde erau mai puțini oameni de la care să poți lua boala.Un student în vârstă de douăzeci și trei de ani pe nume Isaac Newton a fost nevoit să părăsească Universitatea Cambridge și să fugă din calea ciumei la ferma mamei lui. Acest lucru nu l-a deranjat prea tare. Fusese întotdeauna un singuratic. N-avea prieteni de care să-i fie dor. La mama lui și-a petrecut timpul făcând lucrul la care se pricepea cel mai bine — s-a gândit la Univers.Într-o zi, a văzut un măr căzând din copac și a început să se întrebe ce a tras mărul spre Pământ. Și așa, spune celebra legendă (care e posibil să fie chiar adevărată), tânărului Isaac Newton i-a venit ideea gravitației.Anii ciumei
au fost o perioadă cumplită pentru cei mai mulți oameni, dar nu și pentru Newton. Pentru el, a fost o perioadă de minunate descoperiri, și nu legate doar de gravitație. I-au venit destule idei noi cât să aibă la ce se gândi și despre ce scrie tot restul vieții. Ideile lui i-au ajutat pe oameni să înțeleagă într-un mod cu totul nou cum funcționează Universul.După optsprezece luni, Newton s-a întors la Cambridge, dar nu și-a făcut niciodată prea mulți prieteni acolo. Era invidios, neprietenos și se enerva ușor. N-a fost o persoană drăguță, dar a fost unul dintre cele mai mari genii în știință din toate timpurile.Capitolul 1Băiețelul singuratic
Isaac Newton s-a născut în Anglia, la Lincolnshire, în ziua de Crăciun a anului 1642. (Deoarece Anglia folosea la acea vreme un alt fel de calendar, data nașterii lui mai e înregistrată și ca fiind 4 ianuarie 1643.) Nu părea să aibă un viitor prea strălucit. De fapt, la început nu părea să aibă deloc viitor, fiindcă s-a născut prea devreme. Era așa de slab și mic, încât ar fi încăput într-o cană. Nimeni n-a crezut că bebelușul bolnăvicios avea să supraviețuiască, dar a supraviețuit. Tatăl lui, și el numit Isaac, murise cu trei luni înainte de nașterea fiului său. Fusese un fermier înstărit, dar nu știuse nici să citească, nici să scrie, nici măcar cum să-și scrie numele.RĂZBOIUL CIVIL ENGLEZNEWTON S-A NĂSCUT EXACT LA ÎNCEPUTUL RĂZBOIULUI CIVIL ENGLEZ. ÎN TIMPUL COPILĂRIEI SALE, REGELE ȘI PARLAMENTUL ERAU ÎNCLEȘTAȚI ÎNTR-O BĂTĂLIE SÂNGEROASĂ. ÎN 1649, CÂND NEWTON AVEA ȘASE ANI, REGELE CAROL I A FOST JUDECAT ȘI DECAPITAT. PUTEREA A FOST PRELUATĂ DE UN GUVERN SEVER, FĂRĂ REGE. UNSPREZECE ANI MAI TÂRZIU, ÎN 1660, MONARHIA A FOST RESTAURATĂ SUB DOMNIA LUI CAROL AL II-LEA. CU TOATE CĂ FAMILIA LUI NU A FOST PERSONAL IMPLICATĂ ÎN RĂZBOI, VIOLENȚA ȘI NESIGURANȚA VREMURILOR I-AU MARCAT COPILĂRIA LUI NEWTON.Când Isaac avea doar trei ani, mama lui, Hannah, s-a recăsătorit cu un preot pe nume Barnabas Smith. Smith voia o nevastă, dar nu și un fiu. Hannah a acceptat să se mute în casa soțului ei, lăsându-l pe Isaac cu părinții ei.Micul Isaac nu-și vedea mama aproape niciodată și se simțea foarte singur. Uneori se cățăra într-un copac ca să se poată uita în voie la noul cămin al mamei lui. Își ura atât de tare tatăl vitreg, încât își imagina cum ar fi să dea foc casei, cu Barnabas înăuntru. Însă când Isaac avea zece ani, tatăl lui vitreg a murit.Mama lui s-a mutat înapoi cu părinții ei și i-a adus lui Isaac un frate vitreg și două surori vitrege.Isaac a mers la mica școală din sat, care nu-i învăța prea multe pe copii în afară de citit. Dar el părea neobișnuit de inteligent, așa că Hannah a hotărât să-l trimită la o școală mai bună. Școala Regelui era la vreo doisprezece kilometri distanță de casă — adică prea departe ca să se poate ajunge la ea pe jos — așa că Isaac locuia în oraș, la familia Clarke.Mai târziu, membrii familiei Clarke au spus că, în timpul șederii la ei, Isaac s-a îndrăgostit de fiica lor, Catherine. Dacă e adevărat, ea a fost singura prietenă pe care a avut-o vreodată.Mulți ani mai târziu, Catherine și-l amintea ca pe „un flăcău sobru, tăcut, gânditor“, despre care se știa că „nu se juca niciodată cu băieții... jocurile lor stupide“. În timpul liber, făcea mobilă pentru păpușile lui Catherine.Clarke era spițer. Spițerul e o persoană care face medicamente prin combinarea de ierburi medicinale și substanțe chimice. Asta presupunea lucrul extrem de atent cu greutăți și ustensile de măsurat, precum și cunoașterea detaliilor despre fiecare substanță folosită și de ce e fiecare specială. Tânărul Isaac era fascinat.Privindu-l și poate chiar ajutându-l pe Clarke la lucru, a început să învețe chimie — felul în care diverse lucruri interacționează unele cu altele.A creat chiar propriile lui poțiuni, printre care un medicament făcut din terebentină, apă de trandafiri, ceară de albine, ulei de măsline, un fel de vin numit sack și lemn roșu de santal. Acesta trebuia să-l protejeze de o boală mortală numită tuberculoză.De asemenea, Isaac era fascinat de modalitățile de măsurare a timpului. Ceasurile din acele vremuri nu erau foarte exacte, așa că el s-a gândit că le-ar putea îmbunătăți. A făcut un grafic al mișcării umbrelor de la răsăritul până la apusul soarelui. Apoi a bătut cuie de lemn într-un zid exterior ca să creeze un cadran solar. Când oamenii voiau să știe cât e ceasul cu exactitate, se uitau la „cadranul lui Isaac“.Ca să măsoare trecerea timpului în interior, Isaac a creat un ceas cu cadran de lemn, care era rotit de un picur constant de apă. A mai construit și o moară de vânt minusculă, acționată de un șoarece.Din păcate, materiile predate la școală nu-l interesau. Nu învăța și era printre ultimii din clasă. Într-o zi, un băiat care învăța bine i-a tras un șut în burtă. Isaac l-a provocat imediat la bătaie și, spre surprinderea tuturor, a câștigat. Isaac era foarte ranchiunos. Așa că n-a fost de ajuns pentru el să-și învingă inamicul în luptă. Voia să-și învingă dușmanul și la note, așa că în sfârșit s-a apucat de învățat. În scurt timp, era în fruntea clasei.Principalele materii predate la școală erau latina și greaca. Ambele aveau să-i folosească mai târziu, deoarece aproape toate cărțile și articolele importante încă erau scrise în aceste limbi. Tot la școală probabil că a învățat și noțiuni simple, utile, de aritmetică și geometrie.Hannah vedea educația în primul rând ca pe-o modalitate prin care fiul ei să devină un bun fermier. În scurt timp, a decis că venise vremea ca el să învețe să conducă o fermă, așa că l-a retras de la școală. Cultivarea pământului și îngrijirea animalelor îl plictiseau de moarte pe Isaac, așa că a făcut dinadins o treabă proastă la fermă.Când ar fi trebuit să muncească, el stătea la umbra unui copac și citea sau construia lucruri. Odată, când trebuia să păzească oile, le-a lăsat să intre pe câmpul unui alt fermier, unde au mâncat culturile acestuia.În urma acestei întâmplări, mama lui a fost târâtă la tribunal și a fost obligată să plătească o amendă. Isaac nu devenea deloc fermierul care spera mama lui să devină.Capitolul 2Cambridge
Din fericire, Isaac nu era singurul care ura gândul de a deveni fermier. Directorul școlii lui credea că astfel s-ar fi pierdut o minte sclipitoare. Împreună cu unchiul lui Isaac, a reușit să o convingă pe Hannah să-și lase fiul să meargă la facultate. Așa că, la optsprezece ani, Isaac Newton a plecat la Colegiul Trinity. Acesta făcea parte din Universitatea Cambridge. Avea să-și petreacă acolo următorii patruzeci de ani, mai întâi ca student, apoi ca profesor.Primele luni petrecute de Newton la Cambridge au fost o mare dezamăgire. Cu toate că Hannah era înstărită, n-a vrut să-i plătească taxele școlare, așa că a fost nevoit să intre la facultate ca un anume fel de bursier — trebuia să lucreze ca servitor al studenților mai bogați.Majoritatea acestora erau mai interesați de distracție decât de învățătură, iar Newton îi disprețuia din tot sufletul pentru asta. Însingurarea lui n-a mai fost atât de mare când a cunoscut un alt student serios, John Wickins. Cei doi s-au mutat împreună și au locuit împreună următorii douăzeci de ani. Wickins a fost unul dintre puținii oameni cu care Newton a rămas prieten pentru mult timp. Din păcate, Wickins nu a pus niciodată pe hârtie amintirile sale legate de Newton.Sistemul de predare de la Cambridge încă era bazat pe străvechea filosofie greacă și latină, în special pe scrierile filosofului grec Aristotel. Acesta a fost o minte strălucită — Newton-ul vremii sale — dar trăise în secolul IV î.Hr. După mai bine de două mii de ani, cunoștințele din multe domenii nu le depășiseră cu mult pe cele pe care le preda el în vremea sa.Aristotel își baza teoriile pe observarea lumii înconjurătoare. Însă pentru el era și mai important ca ideile să aibă logică. Nu își verifica întotdeauna ideile cu realitatea. De exemplu, credea că masculii speciei umane, fiind mai mari și mai puternici, au mai mulți dinți decât femelele speciei. I se părea o concluzie justă.CAMBRIDGEPE VREMEA LUI NEWTON, FOARTE PUȚINI OAMENI MERGEAU LA FACULTATE. ÎN TOATĂ ANGLIA NU EXISTAU DECÂT DOUĂ UNIVERSITĂȚI: OXFORD ȘI CAMBRIDGE ȘI AMÂNDOUĂ ERAU STRĂVECHI. PRINCIPALUL LOR SCOP ERA SĂ PREGĂTEASCĂ STUDENȚII SĂ FIE PREOȚI AI BISERICII ANGLICANE ȘI NUMAI CEI DE RELIGIE ANGLICANĂ ERAU PRIMIȚI CA STUDENȚI. FIECARE STUDENT AVEA UN MEDITATOR PERSONAL, CARE SE OCUPA DE EDUCAȚIA Lui. ÎNSĂ MULȚI DINTRE STUDENȚII DIN FAMILII NOBILE SE AFLAU ACOLO NUMAI ȘI NUMAI CA SĂ SE DISTREZE.Dacă s-ar fi uitat pur și simplu în gurile câtorva bărbați și femei, ar fi constatat că se înșelase. În secolele care au urmat morții lui, savanții au acceptat deseori spusele lui Aristotel ca fiind adevărate.Multe dintre materiile predate la Cambridge nu-l interesau pe Newton și nu le dădea nicio atenție. Dar ceea ce oferea Cambridge era o bibliotecă plină de cărți.În ultimele câteva secole, învățați temerari puseseră la îndoială vechile explicații despre felul în care e făcută lumea. Cuvântul savant încă nu fusese inventat — acestor învățați li se spunea filosofi naturali. Ei au devenit fondatorii științei moderne, iar Newton s-a apucat să învețe de la ei.Newton a studiat ideile lui Nicolaus Copernic, unul dintre învățații care au pus la îndoială ideile lui Aristotel. Aristotel credea că Pământul e centrul Universului și că toate celelalte corpuri cerești se mișcă în jurul său. În secolul al șaisprezecelea, Copernic a sugerat că are mult mai multă logică ideea că Pământul și toate celelalte planete se mișcă în jurul Soarelui. Lui Newton raționamentul acesta i s-a părut cât se poate de îndreptățit.Teoria lui Aristotel părea să aibă sens — evident că din punctul nostru de vedere totul pare să se învârtă în jurul Pământului. Dar oricine urmărea cu atenție planetele de pe cer putea să vadă că uneori mișcarea acestora nu se potrivește cu descrierile lui Aristotel.Oamenii au găsit tot felul de explicații complicate ca să justifice de ce planetele nu se comportau așa cum spusese Aristotel că ar trebui să se comporte. Dar dacă nu mai încercau să forțeze planetele să se potrivească sistemului descris de Aristotel și treceau la sistemul lui Copernic, cu toate planetele rotindu-se în jurul Soarelui, dintr-odată totul căpăta sens.Planetele se mișcau exact așa cum arătase teoria lui Copernic.Newton a mai citit și lucrările lui Johannes Kepler, care a dezvoltat ideile lui Copernic.Copernic emisese ideea că planetele se mișcă în cercuri în jurul Soarelui. Kepler a urmărit cu atenție traiectoria planetelor și a descoperit traseele lor exacte. Acestea nu erau cercuri, ci un fel de ovale numite elipse.Apoi mai era Galileo, un italian care murise în anul în care se născuse Newton. El s-a uitat la cer printr-un telescop și a prezentat toate lucrurile surprinzătoare pe care le-a văzut. De exemplu, faptul că Luna era acoperită de cratere și munți, iar pe suprafața Soarelui erau pete. Teoria lui Aristotel despre corpurile cerești era aceea că sunt pure și mai aproape de perfecțiune decât orice se găsește pe Pământ. Ce a văzut Galileo cu ochii lui l-a făcut să contrazică afirmațiile lui Aristotel. Chiar și dincolo de Lună, se părea că lucrurile erau făcute din același material obișnuit ca pe Pământ.Galileo credea în verificarea adevărului celor spuse de alți oameni. De exemplu, Aristotel a spus că obiectele grele cad cu viteză mai mare decât obiectele ușoare. Sună logic, dar Galileo s-a întrebat dacă într-adevăr chiar așa este. A născocit experimente care să testeze această teorie, lăsând bile să cadă de la aceeași înălțime și măsurând viteza cu care cădeau. Legenda spune că Galileo a lăsat să cadă bile din Turnul înclinat din Pisa. Nu e adevărat. În orice caz, a descoperit că Aristotel se înșela. Obiectele de aceeași formă și mărime, lăsate să cadă de la aceeași înălțime, cad cu aceeași viteză, indiferent cât de mult — sau puțin — cântăresc.Citind lucrările acestor oameni, Newton a învățat ceva. Nu conta cât de justă părea o idee. Important era să se potrivească cu ceea ce putea fi demonstrat prin observație. Dacă fenomenele nu se produceau așa cum susținea o idee că se produc, era timpul să vii cu o nouă idee.La Cambridge, Newton a început să învețe singur matematică. Acest interes s-a născut în urma unei vizite la Târgul Stourbridge. Târgul era o uriașă adunare în aer liber de fermieri și meșteri, care vindeau orice, de la animale la haine și jucării. Plin de cupluri tinere, dansatori și animale dresate, era un loc mult mai frivol decât îi plăcea în mod normal lui Newton. Dar acolo a găsit un librar, de la care a cumpărat o carte despre astrologie.Astrologia e bazată pe convingerea că stelele și planetele conduc viețile oamenilor. Astrologii se orientează după bolta cerească pentru a prezice viitorul și a încerca să controleze evenimentele de pe Pământ. La acea vreme, astrologia devenise deja foarte complicată, folosind calcule și grafice foarte elaborate.Mulți oameni din vremea lui Newton credeau în astrologie, așa că i-a stârnit și lui curiozitatea. Nu citise prea mult din noua lui carte când a dat peste un exemplu care folosea un tip de matematică dificilă, pe care el n-o știa. A cumpărat o altă carte ca să învețe acel tip de matematică. Dar ca să poată înțelege noua lui carte, trebuia să știe o ramură mai elementară a matematicii, pe care el n-o învățase încă. Așa că a trebuit să se întoarcă și s-o ia de la zero.În 1665, Newton și-a luat examenele de licență cu note nu prea bune. Majoritatea întrebărilor de la examene erau din materii care nu-l interesau. Însă s-a descurcat suficient de bine ca să devină bursier. Asta însemna că putea rămâne să trăiască și să studieze la Cambridge și să primească masă și casă gratuite. Însă aproape imediat ce a câștigat dreptul de a sta la Cambridge, a fost nevoit să plece.试读结束[说明：试读内容隐藏了图片]