作者：徐文德
出版社：中国国际广播出版社
格式: AZW3, DOCX, EPUB, MOBI, PDF, TXT
中国历代笑话(汉罗对照)试读：
译者简介
徐文德，1934年生于上海。1951—1953年就读于北京外国语学校（现名北京外国语大学）英语系，1953—1956年就读于布加勒斯特大学语言文学系。1956—1964年、1965—1968年曾先后任中国驻罗马尼亚大使馆职员、外交部苏欧司科员、驻罗使馆随员。1968—1996年就职于中国国际广播电台罗马尼亚语组（1973—1986年任组长）。
译著：《爱明内斯库诗选》，上海译文出版社，1981（与戈宝权、李宁来合译）；《中国历代笑话一百篇》，布加勒斯特旅游出版社，1990（与丽亚-玛利亚·安德烈伊策、扬·安德烈伊策合作）；《中国古代寓言选萃》，布加勒斯特巴科出版社，1993（与埃尔维拉·伊瓦什库合作）；《中国经典笑话》和诗集《美丽的事业——15位中国现代诗人》，布加勒斯特，拉韦克斯洛姆斯出版社，2015（与丽亚-玛利亚·安德烈伊策、扬·安德烈伊策合作）。
汉罗对照本：《中国古词精品》（与埃米尔·米拉索瓦合作），《中国唐诗集》、《毛泽东诗词》、《诗经》、《老子道德经》、《论语》、《中国古代寓言》、《中国古代笑话》，中国国际广播出版社，2015—2016年。
1989年6月应邀赴罗参加罗马尼亚大诗人爱明内斯库逝世100周年纪念活动，获罗马尼亚作家协会颁发的“爱明内斯库奖状”。2000年值爱明内斯库诞辰150周年之际，获由时任罗马尼亚总统埃
米尔·康斯坦丁内斯库颁发和签署的“爱明内斯库诞辰150周年纪念奖章”及证书。2009年10月5日获罗马尼亚外交部为庆祝罗中建交60周年而颁发的“杰出贡献奖状”。
Notă biograf i că
Xu Wende s-a născut în 1934 la Shanghai. A făcut studii de limba engleză la Institutul de Limbi Străine din Beijing (1951—1953) şi de limba română la Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti(1953—1956). A fost funcţionar şi apoi ataşat la Ambasada Chinei de la Bucureşti (1956—1964 şi 1965—1967) şi la Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Populare Chineze (1964—1965 şi 1967—1968). A lucrat (1968—1996) la Secţia de limba română a postului Radio China Internaţional, unde între 1973 şi 1986 a activat ca şef al secţiei.
Volume de traduceri: Culegere de poezii, Eminescu, Editura Yiwen,Shanghai, 1981 (în colaborare); Supă de ginseng, povestiri umoristice chineze, Editura pentru turism, Bucureşti, 1990 (în colaborare cu Lia-Maria·Andreiţă, Ion Andreiţă); Comoara înţelepciunii şi alte tâlcuri din China antică, Editura Paco, Bucureşti, 1993 (în colaborare cu Elvira Ivaşcu); Anecdote clasice chineze şi volumul de versuri Cauza frumuseţii—15 poeţi chinezi contemparani, Editura Rawex Roms,Bucuresţi, 2015 (în colaborare cu Lia-Maria·Andreiţă, Ion Andreiţă)
Volume de traduceri bilingve: Giuvaere din lirica chineză clasică(în colaborare cu Emil Mirasova), Poezia din dinastia Tang, Poezia de Mao Zedong, Cartea cântecelor, Cartea despre Dao şi virtute de Laozi,Analectele lui Confucius, Fabula din China antică şi Povestiri hazlii din toate epocile Chinei, Editura Radio China Internaţional, 2015—2016.
În iunie 1989 a fost invitat în România cu ocazia centenarului morţii lui Eminescu. Cu acest prilej Uniunea Scriitorilor din România i-a decernat Diploma Eminescu pentru contribuţia adusă la cunoaşterea în China a operei şi personalităţii poetului român. În 2000, cu ocazia aniversării a 150 ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, preşedintele României, Emil Constantinescu, i-a conferit medalia comemorativă „150 ani de la naşterea lui Mihai Eminescu”.
La 5 octombrie 2009, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre Republica Populară Chineză şi România, a primit Diploma de Excelenţă, acordată de Ministerul Afacerilor Externe al României, în semn de recunoaştere şi preţuire a contribuţiei aduse la dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi colaborare româno-chineze.
译者的话
本书收集的笑话，选自王利器辑录的《历代笑话集》（上海古籍出版社1981年版），收录了自三国至清末我国各类笑话集100篇。这些笑话大体上勾画了历代杰出的文人所写的诙谐故事的特征。它们短小精悍，充满活力，讲述了在那些年代普通人社会生活中发生的饶有风趣的事情。在各个生活领域的真实表象的基础上，笑话作者对事物本质进行了广泛深入的概括和高度集中的处理，突出了人的基本特征；在故事中彰善瘅恶，再现了充满活力的人物。他们通过艺术夸张，用锋利的笔触揭示了封建社会的时弊、官僚政治的弊病和堕落的风尚。
中国历代笑话的魅力，自然地在于其淳朴、自发而不可抗拒的诙谐。尽管颇具乐趣，这些笑话其实是对不公正行为的无可指摘的强烈控诉。历代笑话作品带有浓郁的生活气息，具有通俗、生动、清新、明快的特色，而且经常带有劝导性，谆谆教诲中国社会各个阶层的人们。这些笑话的作者对那些年代处在水深火热中挣扎的男男女女劳苦大众，深表同情和团结一致。他们因其敏锐的洞察力、尖刻的社会批判和对人类苦难的关怀而著称于世。
就艺术形式和表现技巧而言，作者可以说极具文学才华，他们善于抓住典型事例，对生活素材进行文学加工。在创作过程中，他们表现出丰富的幻想力，用恰如其分的、简练的文笔勾勒出五光十色的人生脸谱——伪善、迂腐、贪婪、愚昧、欺诈、怠惰等。
但笑话中描绘的不一定都是真人真事。作者根据其丰富的生活经验，完全可以虚构一些具体情节。读者要求的其实并非现象的真实，而是本质的真实。
本书收集的笑话，其年代大致上从隋初一直到清末。全书的排序也是按着时代先后编排的。希望爱好中国古典文学的罗马尼亚读者能把本书看作为一本值得他们关注的有趣味的读物。徐文德
Cuvânt al traducătorului
Povestirile cu haz înmănuncheate în acest volum de traduceri au fost selectate din Antologia povestirilor hazlii chineze din toate epocile,alcătuită de Wang Liqi şi editată la Editura de Cărţi Antice din Shanghai în anul 1981. Wang Liqi a ales aceste piese din circa 100 de cărţi, care acoperă o perioadă cuprinsă între Cele Trei Regate (220—280 e.n.) şi ultima dinastie, Qing (1644—1911).
Textele întruchipează în linii generale trăsăturile caracteristice ale povestirilor cu haz, scrise de literaţi proeminenţi din diferite timpuri.Scurte, concise şi pline de sevă, ele relatează întâmplări hazlii ale vieţii oamenilor de rând, în condiţiile sociale ale epocilor respective.Pe baza fenomenelor autentice ale diverselor domenii ale vieţii, autorii povestirilor cu haz au realizat o largă şi aprofundată operă de sinteză. Ei au pătruns adânc în esenţa lucrurilor şi, scoţând în relief trăsăturile umane fundamentale, au sancţionat în istorisirile lor pe ticăloşi şi răufăcători,reproducând astfel caractere profund realiste. Prin exagerare artistică,ei au scos la lumină, cu condei tăios, viciile societăţii feudale şi ale birocraţiei, precum şi moravurile corupte.
Farmecul acestor povestiri umoristice constă, fireşte, în umorul lor pur, spontan şi irezistibil. Deşi hazlii, ele au la bază un rechizitoriu implacabil asupra nedreptăţii. Pătrunse de un puternic suflu al vieţii şi caracterizându-se prin simplitate, prospeţime şi autenticitate — însoţite adesea de un mesaj moralizator — povestirile aruncă o privire umoristică asupra diverselor pături sociale chineze. Profund ataşaţi de popor, aceşti scriitori s-au solidarizat cu oamenii oropsiţi, bărbaţi şi femei, care se zbăteau în noianul de suferinţe al vieţii din acele vremi apuse.
Autorii povestirilor cu haz din China erau renumiţi pentru ascuţimea observaţiei, pentru causticitatea criticii sociale şi grija faţă de suferinţa umană.
Cât despre forma artistică şi tehnica de expresie, se poate spune că erau talentaţi în sesizarea cazurilor tipice, în prelucrarea literară a materiei prime din viaţă. În procesul de creaţie însă, scriitorii au dat adesea frâu liber imaginaţiei, scoţând la iveală, într-un stil plăcut şi concis, adevăratele trăsături ale diferitelor ipostaze de caracter: ipocrizia, pedanteria, lăcomia,ignoranţa, şiretenia, incompetenţa, indolenţa etc. .
Nu toate povestirile cu haz au însă, la bază, persoane sau evenimente strict reale. Una din tehnicile scriitorilor de acest gen de literatură este aceea de a apela pentru povestirile lor la intrigi inventate. La urma urmei,cititorul nu cere neapărat veridicitatea întâmplării, ci autenticitatea esenţei.
Povestirile culese în prezentul volum sunt expuse în ordine cronologică, ele acoperind o perioadă cuprinsă între începutul dinastiei Sui (581—618) şi sfârşitul dinastiei Qing (1644—1911).
Sperăm că cititorii noştri iubitori de literatura chineză clasică vor cunoaşte astfel, într-o oarecare măsură, istoria dezvoltării fabulei chineze,şi totodată ca acest volum de traduceri să devină o carte vrednică de atenţia lor.Xu Wende
(1)腊月何处有蛇咬
隋朝有人敏慧，然而口吃，杨素每闲闷，即召与剧谈。尝岁暮无事对坐，因戏之云：“有大坑深一丈，方圆亦一丈，遣公入其中，何法得出？”此人低头良久，乃问：“有梯否？”素曰：“只论无梯，若论有梯，何须更问？”其人又低头良久，问曰：“白白白白日？夜夜夜夜地？”素云：“何须云白日夜地？若为得出。”乃云：“若不是夜地，眼眼不瞎，为甚物入入里许？”素大笑。又问曰：“忽命公作军将，有小城，兵不过一千已下，粮食唯有数日，城外被数万人围，若遣公向城中，作何谋计？”低头良久，问曰：“有有救救兵否？”素曰：“只缘无救，所以问公。”沉吟良久，举头向素云：“审审如如公言，不免须败。”素大笑。又问曰：“计公多能，无种不解。今日家中有人蛇咬足，若为医治？”此人应声云：“取五月五日南墙下雪雪涂涂即即治。”素云：“五月何处得有雪？”答云：“五月无雪，腊月何处有蛇咬？”素笑而遣之。《启颜录》【隋】侯百撰
(1) Şarpele nu muşcă în a douăsprezecea lună
În timpul dinastiei Sui (581—618), trăia un om isteţ, darbâlbâit lvorbă. Ori de câte ori marele demnitar Yang Su se simţea plictisit, trimitea după bâlbâit şi se aşternea cu el la taifas. Într-o seară de iarnă, către sfârşitul anului, când se puneau ei faţă în faţă la taclale, demnitarul îl întrebă, mai mult în glumă, decât în serios:
— Să presupunem că ai căzut într-o groapă mare, adâncă de un zhangşi largă tot de un zhang. Cum faci să ieşi din ea?
Omul îşi puse capul în piept şi, meditând câteva clipe, întrebă:
— E vreo scară?
— Nu! răspunse demnitarul. Nu te-aş mai f i întrebat, dacă ar f i existat o scară.
Omul îşi plecă iarăşi capul şi, chibzuind o bucată de vreme,întrebă din nou:
— În p-p-p-plină zi? Sau no-no-no-noaptea?
— Nu este nevoie să întrebi dacă e în plină zi sau noaptea,răspunse demnitarul Su. Întrebarea este cum ieşi din groapă.
— Nu sunt orb, replică isteţul. Dacă nu este după lăsarea nopţii, cum naiba aş putea să cad într-o groapă?
Demnitarul izbucni în hohote de râs şi-i puse o altă întrebare:
— Să presupunem că eşti un general trimis într-un orăşel asediat de o oaste puternică, formată din zeci de mii de războinici.Garnizoana orăşelului numără mai puţin de o mie de oşteni, iar proviziile ajung numai pentru câteva zile. Ce faci?
Omul îşi lasă şi de data aceasta capul în piept, cugetând mai multă vreme. Apoi întrebă:
— Ceva în-în-întăriri ve-venind?
— Nu, răspunse demnitarul. De-aia te-am şi întrebat.
Socotind mult timp, omul îşi ridică fruntea şi zise:
— Dacă situaţia este precum zici, tare mă tem că suntem pe marginea prăpastiei.
Demnitarul izbucni într-un hohot şi mai puternic de râs, şi-i puse ultima întrebare:
— Îmi dau seama că eşti un om foarte capabil, se poate spune că te pricepi la toate. Iată dilema: Să presupunem că cineva din familia mea a fost muşcat astăzi de un şarpe. Poţi să vindeci această muşcătură?
— Desigur, răspunse îndată înţeleptul. Mergi dumneata la zidul de miazăzi şi ia un pumn de zăpadă căzută în a cincea zi a celei de-a cincea luni. Pu-pune-o pe muşcătură şi se va vindeca doar cât ai clipi din ochi.
— Dar, se burzului demnitarul Su, unde ai văzut tu să ningă vara, în cea de-a cincea lună?
— E drept, n-am văzut, răspunse calm înţeleptul. Dar dumneata unde-ai văzut şarpe să muşte iarna, în a douăsprezecea lună a anului?
Hohotind de râs, marele demnitar Yang Su lăsă bâlbâitul cel isteţ să plece în treburile sale.din Colecţie de glume de Hou Bai din dinastia Sui (581—618)
(2)长年术
蒲传正知杭州，有术士请谒，盖年逾九十，而犹有婴儿之色。传正接之甚欢，因访以长年之术。答曰：“某术甚简而易行，他无所忌，唯当绝色欲耳。”传正俛思良久，曰：“若然，则寿虽千岁何益！”《谐噱》【宋】范正敏撰
(2) Longevitate
Pe vremea când Pu Zhuanzheng îndeplinea funcţia de prefect în judeţul Hangzhou, un vrăjitor îi ceru audienţă. Deşi trecut de nouăzeci de ani, vrăjitorul avea obrazul roz şi bucălat ca al unui prunc. Prefectul era foarte încântat să-l vadă pe bătrân şi îl întrebă de secretul vieţii sale lungi.
— Păi, nu-i niciun secret, răspunse bătrânul. Nu există niciun tabu. Metoda mea este simplă şi uşor de urmat: Feriţi-vă doar de femei, asta-i tot.
Prefectul cugetă profund şi zise:
— În acest caz, ce rost mai are să trăieşti o mie de ani?din Istorisiri pline de umor de Fan Zhengmin din dinastia Song (960—1279)
(3)晏子趣事之一
晏婴使楚，楚王闻其智辨，欲折之，及相见，王密使缚一囚于殿前而过，曰：“此何人也？” 左右曰：“齐人也。”王曰：“有何罪？” 对曰：“坐为盗。”王乃顾谓晏子曰：“齐人好为盗乎？” 晏子曰：“大王颇闻橘生江南，逾江北为桔，水土异也。此人在齐不为盗，今在楚乃为之，将知土俗使之然也？” 王及左右皆大惭，莫有对者。《开颜录》【宋】周文玘撰(3) Onecdotă din Povestirile despre Yan
A fost odtă un demnitar, numit Yan Ying, care fu trimis într-o misiune diplomatică în statul Chu. Împăratul acestui stat,af l ând că trimisul era un om iute de minte şi de o rară elocvenţă,vru să-l pună la încercare.
Într-o zi, acordându-i o audienţă, împăratul porunci slujitorilor să lege un condamnat şi să-l târască prin sală.
— Cine-i omulcesta? întreă împăratul.
— E un băştinaş din statul Qi, răspunseră slujitorii.
— De ce crimă se face vinovat? întrebă iarăşi împăratul.
— De furt.
Îndreptându-se către trimisul ţării Qi, împăratul întrebă:
— Oamenii din Qi se dedică furtului?
Intenţia de jignire era evidentă, înţeleptul diplomat răspunse însă cu tact:
— Maiestatea Voastră trebuie să fi auzit că mandarinii cresc numai la sud de cursul inferior al fluviului Yangzi. Şi că,transplataţi în nord de fluviu, acolo unde nu le prieşte, dau nişte fructe pădureţe2, în loc de dulcile mandarine. Omul acesta nu a furat niciodată în statul Qi. Azi a devenit însă hoţ în statul Chu. Şi lui, ca şi mandarinilor, nu i-a priit locul, ceea ce a pricinuit o astfel de schimbare.
La aceste vorbe, împăratul statului Chu şi toţi slujitorii din preajma sa coborâră pleoapele, de ruşine, rămânând fără glas.din Povestiri cu hazde Zhou Wenqi din dinastia Song(4)客答
旧日有女婿到丈人家久住，丈人欲其去而女婿不去。一日，丈人云：“甚荷远来，家禽宰尽，无可相待，且勿罪。”意欲女婿辞去。女婿云：“丈人你不用烦恼，我来时见一群鹿在山内甚肥，可捕归烹炮，亦多得日吃。”丈人云：“你来时在彼，合经月余日，鹿必去了。”婿云：“那里吃处好，往往未肯去。”《风月笑林》【宋】陈元靓撰(4) Ce răspunde oaspetele
Ginerele se afla de mai multă vreme în casa socrului său,care vru ca oaspetele să plece, dar ginerele nu dădea semne să mai plece. Într-o zi, socrul zise:
— Eşti foarte amabil că ai venit de departe să ne vizitezi.Acum însă, când toate păsările din ogradă au fost tăiate, şi nu mai avem bunătăţi cu care să te ospătăm, sper că n-ai să te superi ...
Intenţia era ca ginerele să-şi ia rămas bun.
Făcându-se că nu pricepe aluzia, ginerele răspunse:
— Nu-ţi fă griji, tată socrule! În ziua când am venit, am zăritîn vale un cârd de căprioare grase. De ce nu prindem câteva şi să le prăjim? Sper să ne ajungă pentru încă multe zile.
— Dar, obiectă socrul, a trecut mai bine de o lună de zile de când ai venit. Căprioara trebuie să fi ajuns de mult undeva în pădure.
— Se prea poate, fu de acord ginerele. Dar de acolo de unde crezi că mai poţi scoate ceva de mâncare, nu-ţi vine să pleci ...din Pădurea de glume Vântul şi Luna de Chen Yuanjing din dinastia Song(5)孙儿
艾子有孙，年十许，慵劣不学，每加榎楚而不悛。其子仅有是儿，恒恐儿之不胜杖而死也，责必涕泣以请。艾子怒曰：“吾为若教子不善邪？”杖之愈峻。其子无如之何。
一旦，雪作，孙抟雪而嬉，艾子见之，褫其衣，使跪雪中，寒战之色可掬。其子不复敢言，亦脱其衣跪其旁。艾子惊问曰：“汝儿有罪，应受此罚，汝何与焉？”其子泣曰：“汝冻吾儿，吾亦冻汝儿。”艾子笑而释之。《艾子后语》【明】陆灼撰(5) Nepotul
Maestrul Ai avea un nepot de vreo zece ani, poznaş şi cam nedat cu învăţătura, fapt pentru care bunicul îi trăgea adeseori câte o chelfăneală zdravănă. Cu toate acestea, băiatul nu dădea semne să se îndrepte. De aceea, tatălui său îi era veşnic teamă ca nu cumva unicul său f i u ar putea s-o păţească rău de tot din pricina acestor chelfăneli. Aşa că, de câte ori maestrul Ai îl luă pe băiat la rost,izbucnit în plâns, tatăl intervenea pe lângă maestrul Ai, în favoareacelui mic. Dar bătrânul se înfurie, zicând:
— Nu ştiu eu cum să-l învăţ minte pe f i ul tău pentru tine?
Aşa că bătrânul îl snopea şi mai tare pe băiat în bătăi. În consecinţă, tatăl nu avea nimic de făcut pentru băiatul său.
Într-o zi, cu ninsoare multă, îl prinse pe nepot jucându-se cu bulgări de zăpadă. Bunicul îl obligă să îngenuncheze în troian,scoţându-i şi haina de pe el. Văzând cum f i ul lui tremura de frig şi nu îndrăznea să zică un cuvânt, tatăl îşi scoase la rându-i haina şi îngenunche alături de cel mic. Surprins, maestrul Ai întrebă:
— Fiul tău e vinovat şi-şi merită pedeapsa. Dar de ce naiba stai şi tu acolo, lângă el, în genunchi?
— De vreme ce ţii ca f i ul meu să moară de frig, răspunse calm tatăl, vreau ca şi f i ul tău să moară la fel.
Adânc impresionat de răspuns, maestrul Ai izbucni în râs şi lăsă băiatul să se care.din Adausuri date de Ai de Lu Zhuo din dinastia Ming (1368—1644)(6)病忘
齐有病忘者，行则忘止，卧则忘起。其妻患之，谓曰：“闻艾子滑稽多知，能愈膏肓之疾，盍往治之？”其人曰：“善。”于是乘马挟弓矢而行。未一舍，内逼，下马而便焉，矢植于土，马系于树。便讫，左顾而睹其矢，曰：“危乎！流矢奚自，几乎中予！”右顾而睹其马，喜曰：“虽受虚惊，乃得一马。”引辔将旋，忽自践其所遗粪，顿足曰：“踏却犬粪，污吾履矣，惜哉！”鞭马。反向归路而行。须臾抵家，徘徊门外，曰：“此何人居，岂艾子所寓邪？”其妻适见之，知其又忘矣，骂之。其人怅然曰：“娘子素非相识，何故出语伤人？”《艾子后语》【明】陆灼撰(6) Amnezie
În statul Qi trăia un om cam slab de minte: umblând, uita să se mai oprească; dormind, uita să se mai scoale. Neliniştită de toate acestea, nevasta lui îi zise într-o zi:
— Am auzit că maestrul Ai este un om învăţat şi se pricepe la toate, putând chiar vindeca boală incurabilă. De ce nu te duci şi tusă-l consulţi?
— Bună idee! consimţi omul.
Astfel, porni călre, cu un arc în spate şi o săgeată în mână.Înainte de a fi parcurs o distanţă de un she, simţi că trebuie să-şi facă nevoile. Descăleca deci, înfipse săgeata în pământ,legă calul de un copac şi se ghemui să-şi facă nevoile. Isprăvind ce avea de isprăvit, se ridică şi, uitându-se în stânga sa, văzu săgeata.
— Vai, ce pericol! strigă el. Cum am scăpat de pericol! De unde să f i venit această săgeată rătăcită? Aproape că m-a lovit!
Apoi, privind în dreapta sa, văzu calul.
— Ce minune! exclamă bucuros. Deşi era cât pe-aci să fiu rănit şi alarmat pentru nimic, iată-mă răsplătit cu acest cal.
Înhăţă calul de căpăstru şi, din nebăgare de seamă, călcă pe ceea ce făcuse el cu câteva clipe mai devreme. Izbind cu piciorul în pământ, strigă:
— La naiba! Această baligă de câine mi-a murdărit pantof i i.Ce păcat!
Încălecă şi-şi continuă drumul, în direcţia opusă. Nu după multă vreme, ajunse acasă. Plimbându-se prin faţa propriei sale case, mormăi:
— Al cui o f i palatul ăsta de casă? Să f i ajuns deja, la reşedinţa maestrului Ai?
În acel moment apăru nevastă-sa, întâmpinându-l cu un potop de blesteme. Nedumerit, bietul om abia mai putu să îngăime:
— Nu te-am văzut niciodată în viaţa mea! De ce mă insultaţi
într-atâta, doamnă?din Adausuri date de Ai de Lu Zhuo din dinastia Ming(7)邢矮
邢进士身矮，尝在鄱阳遇盗。盗既有其资，欲灭之以除患，方举刀，刑谕之曰：“人业呼我为刑矮，若去其头，不更矮乎？”盗不觉大笑掷刀。《露书》【明】 姚旅撰(7) Xing-cel-mic-de-stt
Trăia odată un învăţat, un jinshi, cu numele de Xing, care era mic de statură. Într-o zi, se întâlni cu un tâlhar, la malul laculul Poyang. După ce-l jefui de obiectele de valoare, tâlharul avu de gând să-l omoare, ca să şteargă orice urmă a faptei sale. În timp ceşi ridica palosul, micul Xing zise:
— Toată lumea mă cheamă Xing-cel-mic-de-stat. Dacă tu îmi retezi capul, mă vei face şi mai mic!
Tâlharul izbucni în râs şi-şi aruncă palosul.
din Carte de rouă de Yao Lü din dinastia Ming(8)同病
张诩子缮一榻丽。以在卧内，人未有见也,故托疾卧榻上,致姻友省问观之。其姻尤扬子者，新制一袜,亦欲彰示。其人故搴裳交足加膝而坐，已而问曰：“君何疾？”张诩子睹尤扬子状若是，相视而笑曰：“吾病亦若病也。”《应谐录》【明】刘元卿纂(8) Boala comună
Un om cu numele Zhang Xuzi, după ce îşi repară şi înfrumuseţă patul, vru să se fălească cu el. Întrucât erau puţine şanse să vină cineva în odaia sa, îi plesni prin minte o idee grozavă.Astfel, prefăcându-se bolnav, se întinse pe pat şi stătu aşa, în aşteptarea rudelor şi a prietenilor.
Cumnatul său, You Yangzi, care avea o pereche de colţuni noi,dorea şi el să se mândrească cu ei. Aşa că, în ziua când veni să-l vadă pe Zhang, îşi suflecă dinadins roba şi se aşeză picior peste picior. Apoi întrebă:
— Ei, ce-i cu tine, cumnate? De ce boală suferi?
Zhang Xuzi, uitându-se la el cu atenţie, nu-şi putu stăpâni râsul şi zise:
— De aceeaşi boală ca tine, cumnate!din Umoruri spontanede Liu Yuanqing din dinastia Ming(9)学偷
一偷儿黠甚，终生行窃无犯。垂老，子虑其术终于其身，日恳传焉。父曰：“吾何传，为之即是。”子一夕乘间入富室卧内，有大柜，偶未鐍，预隐其中。计伺主人寐，则窃藏出也。乃主人方寝而忆，鐍其柜；不得出。中夜彷徨，夜阑益棘，不得计，故弹指作鼠啮声。主人寤闻之，虑鼠啮衣籍，亟起发鐍追逐鼠，偷儿子跃出逸归。对其父曰：“父奈何秘不儿传，几濒死所矣。籍第令计不出是奈何？”父曰：“即此是矣，吾又何传。”故善教者，道而弗牵，开而弗达，使人继其志可尔。《应谐录》【明】刘元卿纂(9) Învăţând furtul
Era odată un hoţ foarte şiret şi iscusit, care furase toată viaţa,fără a f i fost prins vreodată. Îmbătrânind, f i ului său îi era teamă ca nu cumva arta tatălui său să piară o dată cu prăpădirea bătrânului, îl rugă să-i dezvăluie secretul.
— Nu este niciun secret să-ţi-l transmit, fiule, răspunse bătrânul hoţ. Perseverează, nu te lăsa, asta-i tot.
Zis şi făcut.
Într-o seară, tânărul hoţ se strecură în camera de culcare a unui om bogat. Acolo dădu peste un dulap mare de haine, din întâmplare neîncuiat. Se ascunse în el, aşteptând ca stăpânul să adoarmă,pentru a şterpeli ceva şi-a pleca. Dar, pregătindu-se de culcare,stăpânul casei îşi aduse aminte că uitase să încuie dulapul. Coborî din pat şi răsuci cheia în broască.
Prins în dulap, tânărul hoţ nu ştia cum să mai scape. Noaptea se scurgea, iar el era tot mai disperat până găsi în fine o idee.Începu atunci să râcâie cu degetele în scândură, ca şoarecii când rod ceva. Sunetul îl trezi pe stăpânul adormit, care, de teamă că şoarecii i-ar putea găuri hainele, se sculă repede din pat şi descuie dulapul, ca să-i gonească. De îndată ce se deschise uşa dulapului,tânărul hoţ sări în cameră şi de aci afară, izbutind să scape teafăr.
— Oh, tăicuţă! strigă tânărul hoţ când ajunse acasă. De ce nu mi-ai transmis f i ului tău secretul succesului tău? Era cât pe-aci să plătesc cu viaţa! Mă întreb ce s-ar f i întâmplat cu mine, dacă n-aş f i găsit acea idee grozavă!
— Vezi, asta-i! Răspunse bătrânul tată. Asta-i tot ce trebuie să ştii. Nu-i nimic altceva pe care pot să-ţi dau eu. Un dascăl bun arată drumul fără a impune ascultare şi îi inspiră pe discipoli fără a le da o elaborare minuţioasă. Important este să duci vrerea ta la bun sfârşit.din Umoruri spontanede Liu Yuanqing din dinastia Ming(10)呆子
吴中某富翁有呆子，年三十，倚父为生。父年五十矣，遇星家推父寿当八十，子当六十二。呆子泣曰：“我父寿止八十，我到六十以后，那二年靠谁养活？”《雅谑》【明】许自昌撰
试读结束[说明：试读内容隐藏了图片]